– Analizând cifrele de pornire ale candidaților, dinamica lor, ce pronostic oferiți: cine va intra în turul doi și cine va câștiga?
– Există o dinamică a tendințelor intențiilor de vot care duce la schimbări semnificative de poziție pentru candidații la prezidențiale.
Astfel, Mircea Geoană a pornit în urmă cu cîteva luni de pe primul loc cu peste 30% intenții de vot pe fondul unei vizibilități ridicate și a unei încrederi publice ridicate. Dar odată cu atacurile din media privind presupusa asociere cu indivizi care au legături de afaceri cu Rusia , claificarea ambiguă a vizitelor la Moscova din 2009, ceasurile primite de la Vanghelie, gafele legate de degradarea biologică a președintelui Traian Băsescu și adresarea unei urări de sănătate defunctului rege Mihai I, Mircea Geoană a intrat pe un trend descrescător. Nu mai are inițiativă în comunicare, este mereu pus în defensivă fiind sub asalt permanent, iar expertiza și experiența sa în relațiile internaționale care îl făceau pe Geoană drept cel mai potrivit candidat pentru prezidențiale încep să conteze mai puțin în fața problemelor de integritate și credibilitate. În prezent, Geoană este sub 16-18% și dacă nu oprește această tendință descendentă, e posibil să nu intre în turul II.
Cine câștigă din așa zisa operațiune de Kompromat a lui Mircea Geoană? În primul rând Ciolacu și Ciucă și apoi, Elena Lasconi.
Marcel Ciolacu a pornit de undeva de la 17% în intenții de vot, după alegerile locale, fiind mult sub scorul PSD care depășește 30%. Aproape 30% din votanții PSD îl preferau în acel moment pe Geoană. Odată cu asumarea candidaturii la prezidențiale și mobilizarea PSD, Ciolacu se situează pe un trend ascendent, depășind la ultimele măsurători din septembrie 20%, iar, la început de octombrie, pe fondul discreditării lui Geoană, pare să recupereze major din diferența față de scorul partidului. Este evident că are prima șansă de a accede în turul II, dar are și o mare problemă legată de voturile PSD care nu depășesc trei milioane, în condițiile în care prezidențialele din turul II s-au căștigat cu 5-6 milioane de voturi. E de văzut dacă Ciolacu va sparge blestemul PSD care, de 20 de ani, tot intră în turul II, dar pierde mereu în fața candidaților de dreapta.
Nicolae Ciucă este poate cel mai insipid candidat la prezidențiale. În luna iulie, doar 45% din votanții PNL l-ar fi votat pe Ciucă, el fiind situat atunci la 8-10% în intenții de vot, în condițiile în care PNL era cotat la 18-22%. Scandalul cărții lansate mult prea devreme și pe bani publici alocați partidului nu l-a jutat deloc pe Ciucă în sondaje. Abia la început de septembrie, odată cu asumarea candidaturii și obținerea sprijinului partidului, Ciucă a intrat pe un trend ascendent și a depășit pragul de 10-12%. În condițiile în care Geoană colecta aproape 25% din intențiile votanților PNL, pe fondul ultimelor scandaluri, e de așteptat ca Ciucă să crească. Delimitarea față de PSD poate mobiliza electoratul anti-PSD în favoarea lui și, cu sprijinul masiv al partidului, îl poate propulsa în turul II. Si dacă teama de PSD e reactivată din nou, nu e exclus ca el să îl poată bate pe Ciolacu.
Elena Lasconi s-a bucurat de cea mai mare favorabilitate în rândul electoratului și la câteva săptămâni după lansare a reușit să atingă în sondaje 15-18%, cu șanse mari de a intra în turul II. Din păcate, a fost doar un foc de paie și a început să scadă serios pe fondul unor dispute intestine din USR și a lipsei de inspirație în comunicarea publică. Se pare că în acest moment intră pe un trend ușor descendent și e greu de crezut că va putea depăși pragul de 15%, pentru a avea șanse de intrare în turul II.
George Simion și Diana Soșoacă aleargă împreună pe pista suveranismului într-un proces de fagocitare. Simion a fost cotat inițial la 13-14%, iar Diana Soșoacă la 12-14%, mult peste scorul SOS Romania. Cert este că împreună partida naționalistă poate atinge 25% ceea ce este mult pentru România. Invalidarea candidaturii Dianei Sosoacă la prezidențiale de către CCR deschide bătălia pentru voturile celor mai proruși și antioccidentali dintre români, dar e puțin probabil ca aceste voturi să meargă către PNL sau USR, ele vor fi probabil reorientate cel mai mult către AUR și apoi către PSD. În concluzie, decizia fără precedent a CCR de a invalida candidatura Dianei Sosoacă la prezidențiale îi poate crește șansele lui Simion de a ajunge în turul II și, implicit, îl avantajează pe Ciolacu, într-un scenariu care s-ar finaliza probabil așa cum a fost în 2000 cu Iliescu și Vadim în turul II.
-Cu ce alegeri din ultimii 35 de ani pot fi asemănate aceste alegeri sau, dimpotrivă, dacă ele se individualizează față de toate celelalte?
-Decalarea alegerilor prezidențiale față de cele parlamentare prin prelungirea mandatului președintelui la cinci ani a făcut ca în ultimii 20 de ani să nu mai avem o suprapunere dintre prezindențiale și parlamentare. Matematic însă, dacă nu se schimbă Constituția, vom asista la această suprapunere o dată la 20 de ani. Din acest punct de vedere, alegerile din acest an nu seamană deloc cu cele de după 2004, dar pot fi comparate cu cele de dinainte de 2004. Ce au în comun ? Faptul că partidele pot juca rolul de vector pentru candidații la prezidențiale situați sub scorul partidului (PSD și PNL în cazul de față) și faptul că partidele mici pot crește dacă au lideri ce pot juca rolul de locomotivă, cum e cazul SOS Romania și AUR. Putem găsi similarități în trecut cu Vadim Tudor și România Mare, Dan Diaconescu și PPDD, Traian Băsescu și PD. În cazul partidelor mari, cum sunt PSD și PNL, pare să conteze mai mult structura de partid din teritoriu și mai puțin carisma liderului sau a candidatului.
Ce diferențiază actualele alegeri este intercalarea alegerilor parlamentare între turul I si II a alegerilor prezidențiale. Practic, partidele care nu se mobilizează pentru turul I și care vor genera un scor mic pentru candidați vor avea șanse mai mici să obțină scoruri mari la alegerile parlamentare, pe principiul votului util. După alegerile parlamentare va fi interesant să vedem ce alianțe posibile se conturează și cum va fi mobilizat electoratul pentru turul II. Aici e posibil să vedem o reieterare a momentului 1996, cu o posibila alianță de dreapta dacă Ciucă intră în turul II. Pe de altă parte, matematic e puțin probabil ca dreapta să obțină 50%, ceea ce face aproape sigură o guvernare de coaliție și în viitor.
– V-a atras până acum atenția o strategie a vreunui candidat? Există posibilitatea să vedem surprize la vot în urma unei prestații excelente a vreunui competitor?
– Geoană a avut la un moment dat o strategie prin care dorea să împrumute din credibilitatea de secretar general adjunct al NATO pentru candidatura la prezidențiale și să se proiecteze drept cel mai calificat candidat pentru funcția de președinte al României, dar se pare că acel moment s-a consumat deja. Rămâne să vedem dacă va mai avea resurse de comunicare și convingere a electoratului că merită să fie votat. Geoană are marele dezavantaj că nu are partid și nu își poate securiza voturile în secții. Ciolacu și Ciucă nu strălucesc prin nimic, sunt gri ca o zi mohorâtă de toamnă, dar au în spate partide puternice și asta îi avantajează. George Simion a avut o strategie mult prea populistă cu case la 35000 euro, total necredibilă și asta cred că s-a întors împotriva lui. Din partea Dianei Soșoacă, ce nici nu mai e între candidați, mult zgomot promoscovit și antiamerican, ce s-ar putea să își găsească rezonanță pentru cel puțin unu din zece români.
– Care credeți că este candidatul a cărui victorie oferă cele mai bune perspective de dezvoltare Clujului?
– Clujul are o tradiție în a fi de dreapta, încă după decembrie 1989. După experiența patriotardă cu Funar, PSD și-a încercat norocul cu Ioan Rus, dar a pierdut. Emil Boc se descurcă relativ bine la cârma Clujului și prin efectul de prototipicalitate lasă impresia că dezvoltarea Clujului poate avea loc doar cu cârmuire de dreapta. Din acest punct de vedere, la nivel local sau județean votul cetățeanului a confirmat deja acest lucru în iunie 2024. Acum, dacă la Cotroceni se va instala un președinte de dreapta sau de stânga este mai puțin important pentru Cluj. Clujul are propria dinamică de dezvoltare ce nu este atât de influențată de cine se află la Cotroceni, dar poate fi influențată de cine se află la Palatul Victoria.
– Așadar, cine câștigă?
– Indiferent de cine câștigă alegerile, viitoarea guvernare va avea câteva decizii dure de luat pentru reducerea deficitului bugetar și eliminarea riscului de blocare a fondurilor europene și a celor din PNRR. E o chestiune tehnică explicată de economiști. Ne împrumutăm prea mult și trăim mult prea bine în raport cu ce produce economia. Importurile cresc, iar exporturile scad. Mărim taxele, creștem colectarea sau reducem cheltuielile publice? Echilibrul macroeconomic și bugetar trebuie restabilit pentru a evita soarta Greciei. În aceste condiții, contează mai puțin ce votăm. Ideal ar fi să avem lideri realiști, dar din păcate actuala ofertă electorală este suprasaturată cu populiști. Și poate ăsta e cel mai mare pericol pentru România.
Caius Chiorean
