Titlu: Inés a sufletului meu Autor: Isabel Allende Nota:8/10 Editura: Humanitas Anul aparitiei: 2009 Traducere: Cornelia Radulescu 311 pagini Imprumutata de la Roxana Inés a sufletului meu este o carte despe cucerire. Cucerirea iubirii si a pamantului Lumii Noi, a indiilor indepartate pline de aur si salbatici. Inés este o femeie obisnuita din Spania care se casatoreste din pasiune, nu din iubire sau interes ca altele. Juan o invata cum sa fie o buna amanta insa nimic mai mult. Este cheltuitor, afemeiat si impatimit al jocurilor de noroc aducand dupa sine si un card de datorii pe care a lui sotie incearca sa le plateasca gatind placinte si cosand. Adevarata ei viata incepe, dupa cum spune si ea, atunci cand pleaca in cautarea libertatii pe taramul Lumii Noi sub pretextul de a-si urma barbatul. Afla acolo ca e vaduva, ceea ce o determina sa fie cu trup si suflet consoarta nelegitima a lui Petro de Valvidia, un foarte bun militar si conchistador, venit in Americi cautand noi lupte si aventuri si fugind departe de nevasta sa neexperimentata si frigida. Cei doi traiesc o poveste de iubire care dureaza 10 ani, chiar pe parcursul cartii aceasta idee predomina si uneori eu chiar nu am putut intelege devotamentul ei fata de acest capitan, primul Guvernator al Chilelui, intemeietorul orasului Santiago. Ea este o femeie puternica, nu a uitat niciodata de unde a pornit, nu a uitat ca si-a castigat respectul oriunde a fost (chiar si in fata primului ei sot care indraznise sa ridice mana asupra ei, ea aplicandu-i o tigaie incinsa pe frunte), nu a uitat perioadele de foamete reusind astfel sa isi dramuiasca corespunzator castigurile. Pedro mi s-a parut, fara doar si poate un om curajos, viteaz, destept dar in acelasi timp putin perfid si nestatornic. Mereu a spus ca nu il interesa aurul dar se pierdea la ideea lui, ca nu vrea titluri dar a murit asteptandu-le. Sau poate asa evolueaza omul, poate ca visele si idealurile tineretii se pierd pe drum pe masura ce imbatranim, eu stiu… Romanul este presarat, in mare parte, de aventurile cuplului Inés – Pedro in hotararea lor de a cuceri un teritoriu despre care se spunea ca este sarac in aur dar cu niste peisaje de vis, si anume Chile. 
Incepand cu drumul lor spre Chile pe care l-au facut pe jos, prin jungla si desert (dupa aceea in carte spune ca se putea ajunge si cu corabia, de ce nu au venit macar o parte din ei astfel nu am putut intelege) si ajungand pana la intemeierea catunului Santiago si transformarea sa in capitala, dupa descoperirea minelor si a intemeierii altor orase de colonie. Pe parcursul povestirii m-a indignat purtarea soldatilor fata de indigeni, atrocitatile acestora, torturile, distrugerea asezarilor, uciderea copiilor si violarea femeilor. M-a dezgustat total. Citind cartea am tins sa tin, desigur, cu europenii mei, dar mi-am dat seama ca neamul mapuche si cei asemenea lor nu erau vinovati decat de faptul de a fi primii acolo si de a vrea sa-si duca viata precum inainte. M-am infiorat citind despre torturi, despre sentinte si condamnari, despre distrugeri in masa si despre atacuri fel de fel. Detaliile sangeroase nu lipsesc nicicum, lucru care m-a uimit deoarece rar am intalnit asta la o scriitoare. Desi romanul face parte din categoria fictiune, aflam din detaliile date de Isabel la descrierea cartii ca Inés, cat si Pedro au fost reali si sunt intemeietorii Regatului Chile. Deci o samanta de adevar oricum exista pe-acolo, poate chiar mai multe, dar asta o pot spune istoricii si nu eu care deja nu-mi mai amintesc o parte din numele proprii din carte (mereu am avut probleme in a retine anumite nume straine, intorcandu-ma la alte capitole sa vad care-i unul, care-i altul). Mi-a placut mult romanul, ramanand cu o profunda admiratie fata de personajul Inés, femeia care a stiut sa gateasca astfel incat sa salveze de la foamete oamenii veniti in Chile, a stiut sa vindece, sa gaseasca apa in desert, sa umble cu capul sus cand nu mai era loc de mandrie si sa nu uite niciodata de unde a plecat. Un caracter puternic, luptator, un exemplu bun pentru contemporanii care asteapta totul de-a gata. Ii dau nota 8/10 si asta numai pentru finalul care mi s-a parut grabit, fortat, stricand ritmul cartii. Dar per ansamblu a fost o carte minunata si sunt tare bucuroasa ca am avut ocazia s-o citesc. Acum astept cu nerabdare filmul, daca se va face.
