O poartă de culoare verde pin a unui imobil de pe strada Nicolae Bălcescu, nr. 15, și-a recăpătat strălucirea datorită iscusinței restauratorului Flaviu Pop. Ca și stil poarta aparține unui eclectism clasicizant cu varianta neo-renaștere, imită o renaștere de pe la 1500. Este construită la 1890, iar ca ea sunt zeci de porți în Cluj-Napoca care n-au avut parte de grija restauratorilor și pe care suntem pe cale să le pierdem. Din păcate, odată cu ele pierdem din identitatea și farmecul orașului.
De poarta verde de pe strada Nicolae Bălcescu s-a îngrijit echipa condusă de restauratorul clujean Flaviu Pop. Nu a fost o muncă tocmai ușoară. A fost nevoie de 12 zile ca echipa formată din patru oameni să desfășoare lucrările de recondiționare ale porții verzi. Meșterii au găsit poarta foarte deteriorată la exterior. „A fost arsă de soare, lemnul s-a încrețit ca și la șurile vechi, culoarea a devenit maro spre gri. A fost descleiată, a avut elemente lipsă și mâncate de vreme.”, spune restauratorul clujean. La recondiționarea porții s-a folosit lemn vechi de brad deoarece poarta este din brad. „Bradul rezistă foarte bine la exterior. Sunt și porți vechi din stejar în Cluj, dar pentru acestea se folosește altă tehnologie.”, explică restauratorul clujean.
Recondiționarea porții a presupus mai multe etape migăloase și elaborioase, prima fiind îndepărtarea stratului de lemn oxidat și repararea unor componente: „Am dat jos primul strat de lemn oxidat. Am șlefuit ușor cu hârtie de granulație optzeci. Am început s-o încleiem cu aracet, să dăm jos elementele, să le curățăm. În spate era plin de praf și mizerie. Le-am încleiat înapoi, am pus strângătoare, am pus șuruburi, dop, unde a fost cazul. Am reparat balamaua, am sudat-o pentru că era ruptă. Una dintre balamale nu se deschidea, i-am înlocuit elementele care lipseau, confecționând freze din metal pentru modelul acela”.
Apoi, în procesul de reînnoire meșterii au urmat câteva operații, precum chituirea, șlefuirea și vopsirea porții: „După ce am reparat cu aracet, cu lemn și pene, am chituit cu chit flexibil de exterior, folosind cât mai puțin chit posibil pentru acoperirea fisurilor. După ce am chituit-o, am șlefuit-o din nou cu hârtie granulație de optzeci, nu mai mult, pentru a menține porii lemnului deschiși. Apoi, am dat un strat de vopsea de la firma Adler. o vopsea printre cele mai scumpe, dar foarte bună pentru exterior. Este pe bază de ulei și izolează lemnul ca să nu intre apa. Este rezistentă și la razele solare. De dimineața până seara poarta are expunere totală la soare. Deci este important să fie protejată. După culoare, după ce am șlefuit chitul și s-a uscat bine, am chituit din nou mai ușor, cu un chit mai moale pe bază de apă care acoperă tot și nu lasă să rămână fisuri care pot începe deteriorarea. După ce am chituit, am finisat cu hârtie de granulație 240 și 320 și am dat stratul final de culoare. Se dau doar două straturi, nu mai mult, că face peliculă și crapă.”
Poarta trebuie să-și păstreze patina timpului
Culoarea inițială verde pin a porții a fost redată de către restaurator, care este și pictor, folosind o combinație de culoare verde închis cu pigment negru. Reușita unei restaurări este să intervii doar acolo unde este neapărat nevoie. În cazul porții verzi, la un singur panou s-a confecționat șipca și elementul vertical dintre cele două foi ale porții „Trebuie să rămână și o tentă de vechi, să se vadă că ușa-i restaurată. Nu ne apucăm să facem ușa de la început, să facem elementele noi. Așa nu are nici un farmec. Ea trebuie să-și păstreze patina timpului, dar să fie într-o stare foarte bună. Să fie ca nouă dar să rămână vechimea lemnului. Acesta-i farmecul. ”
În privința porților, practicile în orașele europene care-și îngrijesc patrimoniul arhitectural presupun verificarea și revopsirea lor o dată la doi ani. „Chiar dacă nu au nimic, le curăță cu o hârtie fină și le mai dau un strat de culoare. Nu le lasă până se deteriorează lemnul, când trebuie să decapezi toată poarta și costurile sunt mult mai mari.”, precizează artistul Flaviu Pop.
Echipa îndrumată de Flaviu Pop a mai recondiționat poarta de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” și una pe strada Moților, nr 113, aceasta este de neo-renaștere, imită o renaștere târzie de pe la 1600. În prezent, în lucru se află o poartă din zona străzii Ferdinand, iar în perioada următoare vor începe lucrările de conservare de la poarta parohiei greco-catolice de pe strada Episcop Ioan Bob, numărul 7.
Pierdem din spiritul și identitatea orașului
Numărul porților vechi deteriorate care ar avea nevoie de intervenția restauratorilor este însă mult mai mare. „Sunt uși vechi de 110 ani care n-au mai fost vopsite de 40 de ani. Unele sunt foarte degradate. Cu cât sunt lăsate mai mult timp cu atât costurile de recondiționare sunt mai mari,” afirmă Flaviu Pop. Suntem în pericol să pierdem din identitatea orașului. „Dacă nu se acționează destul de repede, în următorii ani, o să dispară multe porți din Cluj. O să le înlocuiască cu ce? Imediat după 89, fără reguli, multe uși s-au schimbat sau s-au aruncat. Fiecare a făcut ce-a vrut. Mare păcat la un asemenea oraș. Se pierde din spiritul și identitatea orașului. Ce facem? Toată lumea nu știe cum să-și conserve centrele istorice. Se restaurează tâmplăria clădirilor, fațadele, se fac probe de culoare până la a nu-știu-câta culoare, se face analiză ca să afle care a fost prima. Se fac lucruri cu grijă de către specialiști, iar la noi nu interesează pe nimeni nimic.”, atrage atenția restauratorul clujean.
În opinia resturatorului clujean, în Sibiu, în urmă cu multă vreme, s-a derulat un program de recondiționarea a porților, ceea ce însă nu se poate face și la Cluj. Aici oamenii nu au bani, Primăria nu contribuie, iar restauratorii nu au un program care să-i sprijine.
Flaviu Pop face restaurare de la 18 ani. Această meserie a învățat-o de la italianul Massimo Novali în timp ce lucra la firma acestuia de recondiționare din Gilău. Flaviu Pop a absolvit Liceul de Arte Vizuale Romulus Ladea în anul 2002 și ulterior a urmat studii de ceramică sculpturală la nivel de licență și master la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. A reușit să-și deschidă propria firmă de recondiționare și în prezent lucrează ca restaurator de mobilier antic, dar își continuă și cariera în domeniul artelor începută tot de tânăr. Ca artist vizual, Flaviu Pop este reprezentant al IAGA Contemporary Art, o galerie de artă care are expoziții internaționale cu artiști din România, Spania, Italia, Polonia etc. Astfel, lucrările realizate de Flaviu Pop au fost în expoziție la Muzeul de Ceramica Westerwald (Germania) și în Târgul internațional de artă modernă din Hamburg.
Istoria distrugerii porților
Degradarea porților s-a făcut încă de la sfârșitul secolului al XIX lea. Proprietarii de la acea vreme au intervenit cu modificări la parterele clădirilor, având de suferit inclusiv porțile. „Și distrugerea porților este istorică. Nu numai noi le-am distrus. S-au distrus și la sfârșitul secolului al XIX-lea. S-au inventat vitrinele de lemn. În secolul al XIX – lea a dispărut comerțul din piață și a început comerțul în prăvălie. Atunci marea nobilime, care avea palate, începea să devină săracă, bogați nu mai erau aristocrații cu teren, ci burghezii cu fabrici. Nobilimea își închiria parterele palatelor. Cu ocazia asta s-au distrus toate parterele. Măreau ferestrele. Dintr-o fereastră făceau vitrină să intri direct. A apărut o modă în care parterul în întregimea era îmbrăcat în lemn ca să nu se mai vadă stricăciunile de la parter. Tipul acesta de vitrine a fost considerat demodat. Și toate au fost eliminate în perioada modernistă. Azi aceste vitrine unde mai există sunt considerate istorice.”, spune arhitectul Virgil Pop, secretarul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice Cluj.
Schilodirea clădirilor cu termopan
În zilele noastre, multe din clădirile Clujului au fost schimonosite utilizându-se greșit și din exces termopanul. „Acum bântuie moda înlocuirii cu termopan. Imediat după Revoluție s-a tot înlocuit. Era considerat un lucru senzațional. La început s-a înlocuit fără avize și s-a produs un dezastru. Cel mai urât lucru la o clădire este tâmplăria nouă. Ferestrele și ușile sunt precum ochii pentru fața umană. Dacă se pune termopan în ramă de PVC este ca și cum ai vedea un om cu ochi de plastic. Toată expresia este anulată de un ochi mort. Situația este absolut tragică.”, afirmăț arhitectul Virgil Pop, secretarul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice Cluj.
Românii nu au educație în privința respectului față de patrimoniului cultural. Un exemplu în acest sens este tratamentul aplicat geamurile vechi ale clădirilor din oraș: „Pun geam termopan cu profil din lemn cum se face acum, dreptunghiular de 7 cm, de 10 cm, care opturează lumina. Cel vechi are rama de 5 cm și ei vin cu 7 cm, cu 10 cm. Lumina nu intră în casă cum ar trebui. Nu arată frumos. Nu-s geamurile clasice care au fost în Cluj. Multe au fost făcute de firme din Ungaria, una dintre ele, János és fia, din Budapesta. În trecut erau specialiști mari în lemn. Geamurile erau de calitate, făcute de profesioniști. Cele care n-au stat la soare și nu au putrezit, sunt bune și acum. Dacă le recondiționezi te țin încă 100 de ani.”, spune restaurator Flaviu Pop.
Tia Sîrca
