Decretarea anului 2025 „Anul Cardinal Iuliu Hossu la nivel național” este cea mai înaltă recunoaștere pe care Statul Român a oferit-o vreodată unei personalități istorice. În expunerea de motive a proiectului de lege redactat în anul 2023, deputații Silviu Vexler și Ovidiu Ganț considerau inițiativa lor „un act de reparație morală și un gest simbolic cu o puternică încărcătură morală ce va transmite un mesaj puternic tuturor partenerilor de dialog ai României”.
Iuliu Hossu a fost o personalitate care s-a plasat mereu deasupra vremurilor pe care le-a trăit, reușind să coaguleze idei, spirite și emoții creatoare de istorie. S-a născut și a fost educat în spiritul credinței creștine a Romei, și-a dedicat întreaga viață Bisericii și Neamului, ținându-și poporul credincios departe de ideologiile vremelnice și distrugătoare. Pentru viața sa exemplară, la 2 iunie 2019, a fost beatificat în cadrul liturghiei oficiate de Papa Francisc pe Câmpia Libertății din Blaj.
Omul.
Iuliu Hossu s-a născut în 31 ianuarie 1885 în comuna Milașul Mare. A învățat la școala primară din satul natal, apoi la gimnaziile de la Reghin, Târgu Mureș și Blaj. După ce a promovat examenul de maturitate cu atributul „eminent”, a primit o bursă la colegiul „De Propaganda Fide” din Roma. Despre anii de școală și vacanțele în satul natal, Iuliu Hossu scria în memoriile sale:
„Când eram la liceu, jucam și eu șah, dar și atunci m-am lăsat, căci mă distrăgea de la studiu și, când citeam în carte, vedeam caii sărind pe pagini. Ca și copii, elevi în vacanță, jucam noi, frații; atunci se nășteau discuții animate, așa că scumpa mamă, în dragostea pentru noi, pentru a salva pacea, s-a văzut silită să scoată unealta de sminteală și într-o bună zi a fost cu neputință să se afle cutia cu figurile de șah”.
Preotul.
Iuliu Hossu a fost hirotonit preot în anul 1910, la Roma. În anul 1914 s-a înrolat preot militar pentru a aduce alinare răniților de pe fronturile din Austria şi Moravia. În anul 1932, episcopul se adresa celor care au supraviețuit războiului:
„Vă reamintiți a bună seamă de lacrimile care, cu toții împreună, le-am vărsat cu prisosință, când aș fi dorit să vă îmbrățișez cu dragoste pe toți, dimpreună cu cei ce zăceau pe patul durerii în toate părțile, să vă sărut ranele voastre, scumpele voastre rane, care erau ranele trupului neamului nostru, întru care trebuia să ne vindecăm noi toți”.
Vestitor.
În primăvara anului 1917, la doar 32 de ani, Iuliu Hossu era numit și confirmat episcop greco-catolic de Gherla. În anul următor participa activ la înfăptuirea Marii Uniri. Iată cum relata evenimentul de la 1 decembrie 1918 cincizeci de ani mai târziu:
„Asistam, optimişti şi senini, la încheierea dezbaterilor din sala zisă de atunci a Unirii. Afară, cât era întinsul sta poporul românesc, peste o sută de mii, aşteptând vestea mare. Îi spun lui Miron Cristea, episcopul Caransebeşului:
– La ce zăbovim aici? Hai în mijlocul poporului să-i dăm bună vestire.
– Că bine spui frăţia ta! a fost răspunsul. Pe masă erau câteva foi cu hotărârea ce trebuia votată. Iau un exemplar şi ieşim braţ la braţ să luăm contact cu vijelia de afară… Apoi încep cu inspiraţie de dincolo de mine, robul:
Ceasul plinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul rostește, prin poporul Său credincios, dreptatea Sa, însetată de veacuri”.
Episcopul Iuliu Hossu a făcut parte din delegația care i-a înmânat Regelui Ferdinand Rezoluția Marii Uniri…
„Eram patru: Goldiş, Alexandru Vaida, Miron Cristea episcopul de Caransebeş şi cu mine. Ne-am urcat într-un tren special… Era în ziua de 12 decembrie… A doua zi, la Bucureşti, ne-a aşteptat noul guvern. Ni s-au spus vorbe pentru istorie: sunteţi aşteptaţi să sosiţi de 1000 de ani. Să nu ne mai despărţim niciodată”.
Episcop de Cluj-Gherla.
În anul 1930, eparhia păstorită de episcopul Iuliu Hossu a fost redenumită de Cluj-Gherla, iar sediul episcopal și catedrala au fost transferate la Cluj. Despre activitatea episcopului la reședința de pe Calea Moților 26, un vizitator anonim a lăsat o mărturie în ziarul Curierul Creștin:
„Am pătruns în Secretariatul Episcopiei. Minutele se scurg repede, căci uşa antreului din minut în minut se deschide, strecurând în sala de aşteptare preoţi, mireni, femei şi copii. Toţi intră cu greul vremurilor pe spate, toţi îşi aduc încreţirea frunţilor, ochii tuturor scapără văpăi de suferinţă. Pentru-o clipă m-am crezut într-un cabinet medical, cu feţe ce trădează supliciile bolii. Comparaţia însă nu-i paradoxală, căci bolile sufleteşti sunt uneori mai năprasnice. Şi neapărat eram într-un cabinet medical: Cabinet de boli sufleteşti!”.
Drept între popoare.
După Dictatul de la Viena, episcopul Iuliu Hossu a rămas la Cluj, în mijlocul credincioșilor săi. În anul 1944 a protestat împotriva concentrării evreilor în lagărul de la Cărămidăria Orașului Cluj și le-a solicitat preoților și credincioșilor să facă dovada că sunt adevărați creștini:
„Chemarea noastră se îndreaptă stăruitor către voi, veneraţi Fraţi şi Prea Iubiţi Fii, să-i ajutaţi pe evrei nu numai cu gândul dar şi cu jertfa voastră, ştiind că azi nu putem face lucru mai bun decât această creştinească ajutorare din caldă iubire omenească”.
Mărturisitor.
În anul 1948 Biserica Greco-Catolică era scoasă în afara legii, iar episcopul Iuliu Hossu era arestat. Iată ce nota în Memorii despre felul în care a fost tratat în timpul detenției la penitenciarul din Sighet:
„Politrucul se uită furios la mine și-i ordonă milițianului: «Lovește-l!»; atunci mi-a tras o palmă peste obraz de mi-au țiuit urechile, apoi a doua; atunci politrucul a spus: «Destul»; mărturisesc că n-am avut nicio supărare, spun mai mult, m-am bucurat”.
Cardinal.
În anul 1968, când se afla în regim de domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Căldărușani, episcopul era înștiințat că Papa a luat decizia de a-l ridica la treapta de cardinal. Doi ani mai târziu îi relata unui vizitator:
„Când a venit a doua oară Monseniorul Cheli, în martie, mi-a spus că încă de pe vremea Papei Ioan al XXIII-lea s-a hotărât să fiu desemnat cardinal. Pe urmă a venit hotărârea Papei Paul al VI-lea, care m-a chemat la Roma. Pesemne Cheli a vorbit despre încardinare cu autoritățile noastre, care i-au răspuns că «poate să plece, însă fără a se mai întoarce». La aceste cuvinte i-am răspuns lui Cheli cu un «NU» răspicat. În astfel de condiții nu accept nici plecarea, nici numirea de Cardinal. Rămân pe loc, fiindcă așa se cade, ca păstorul să fie cu turma sa”.
Martir.
Cardinalul Iuliu Hossu a murit în 28 mai 1970 la Spitalul Colentina din București și a fost înmormântat a doua zi în Cimitirul Bellu. Înainte de a muri, i-a rostit episcopului Alexandru Todea testamentul spiritual:
„Îmbrățișez pe toți frații mei din Dieceza Clujului și din toată Biserica Unită. Îi binecuvântez împreună cu toți credincioșii. Sărut masa de lucru din biroul meu. Sărut Crucifixul. Sărut pietrele de pe trotuarul pe care l-am călcat mergând la Sfânta Liturghie de la Catedrală. Binecuvântez pe toți țăranii, din toate protopopiatele, care, îmbrăcați în haine albe, ca și sufletele lor, m-au ascultat cu bucurie și s-au reîntors fericiți la casele lor. Nu i-am uitat pe cărarea suferințelor mele”.
Gelu Hossu,
președinte al Asociației „Cardinal Iuliu Hossu”
