La Cluj-Napoca debutează, joi, conferința „80 de ani de la Holocaustul Evreilor din Transilvania de Nord-Vest. Istorie și memorie”, având ca organizatori Institutul de Studii Internaționale și Istorie Contemporană și Facultatea de Istorie și Filosofie din cadrul UBB.
Evenimentul de deschidere a dezbaterilor va avea loc la ora 9,30 în Aula Ferdinand de pe strada Napoca, ocazie cu care vor lua cuvântul prof. dr. Ovidiu Ghitta, decan al Facultății de Istorie şi Filosofie și prof. dr. Virgiliu Ţârău din cadrul Facultății de Istorie şi Filosofie.
Prima prelegere va fi susținută de profesorul Dennis John Deletant din cadrul Universității College London. Istoricul va aborda aspecte legate de tratamentul evreilor din Transilvania de Nord între 1940 și 1944.
Dennis John Deletant a studiat în România în cadrul unei burse postuniversitare acordate de British Council în 1969 și a vizitat apoi frecvent țara până în 1988, când a fost declarat persona non grata ca urmare a comentariilor nefavorabile la adresa regimului Ceaușescu pe care le-a făcut în presa britanică. La sfârșitul lui decembrie 1989, a revenit la București în calitate de consultant al televiziunii BBC în perioada revoluției române. În 1990, a fost invitat să facă parte din comitetul consultativ al British Government’s Know-How Fund, implicându-se activ în aspectele românești ale activității acestuia
Printre lucrările publicate se numără: Historians as Nation Builders: Central and South-East Europe (coeditor alături de H. Hanak), 1988; Studies in Romanian History, 1991; Ceausescu and the Securitate: Coercion and Dissent in Romania, 1965–1989, 1995 (trad. rom. Ceaușescu și Securitatea, Humanitas, 1998); România sub regimul comunist, 1997; Communist Terror in Romania: Gheorghiu-Dej and the Police State, 1948–1965, 1999 (trad. rom. Teroarea comunistă în România: Gheorghe Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948–1965, 2001. Dennis John Deletant este din anul 2022 cetățean român.
În cadrul primei sesiuni cu tema Relaţiile interetnice între războaie în Europa Central Estică” vor avea intervenții prof. dr. Lucian Leuştean, (Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași), care va vorbi despre „Evreii din România şi sistemul de protecţie a minorităţilor de rasă, de limbă şi de religie gestionat de Liga Naţiunilor”. CS III dr. Maria Ghitta, (Centrul de Studii Transilvane, Academia Română), care va aborda tema „Transilvania interbelică – antisemitism în context multietnic” și CS II dr. Bogdan Schipor (Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” Iași, Academia Română), care va aborda tema „Mişcări studenţeşti antisemite din Polonia anilor 1930 în atenţia diplomaţiei românești”. De asemenea, prof. dr. Florin Muller, (Facultatea de Istorie, Universitatea București) va prezenta subiectul „Antisemitismul în România interbelică-dimensiuni ideologice” iar conf. dr. Tamás Lönhárt, (Facultatea de Istorie şi Filosofie, UBB Cluj) va vorbi despre legislaţia antievreiască din Ungaria (1920-1944).
Holocaustul din Nord Vestul României în arhivele MAE
Tot în prima zi a conferinței, la Institutul de Istorie Națională de pe strada Napoca va fi vernisată expoziția „Holocaustul din Nord Vestul României în arhivele diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe”. Cu această ocazie vor vorbi dr. Doru Liciu, șeful Serviciului Arhiva Diplomatică din Ministerul Afacerilor Externe, dr. și Stelian Obiziuc, consilier diplomatic Arhiva Diplomatică din Ministerul Afacerilor Externe.
Conferința va continua vineri la Șimleul Silvaniei unde dr. Gabriela Ghindea și dr. Lavinia Costea vor prezenta o serie de strategii de prevenire a atrocităţilor în masă prin educaţie.
Vor mai avea intervenții dr. Attila Gidó, (Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale Cluj-Napoca), tema abordată fiind „Victime și supraviețuitori. Liste de nume, registre referitoare la evreii din Transilvania de Nord, 1944-1946”, și Doru Liciu, șeful Serviciului Arhiva Diplomatică din Ministerul Afacerilor Externe, care va descrie în cadrul dezbaterilor de la Șimleul Silvaniei biografia secretă a lui Florian Manoliu, un diplomat român declarat Drept între Popoare. Adrian Cioflâncă, directorul Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm
Filderman” București, va prezenta Holocaustului din nord-vestul Transilvaniei prin foto-documentare.
„Rutele supraviețuirii. Considerații pe marginea rețelelor care au traversat frontiera româno-maghiară în zona Clujului 1940-1944”, este o altă temă ce va fi prezentată la Șimleul Silvaniei. Subiectul va tratat de istoricul Virgiliu Țârău.
Atrocităţi inimaginabile
După 1940, Nord-Vestul Ardealului au sângerat dureros. Dictatul de la Viena, semnat la 30 august 1940, a creat cadrul pentru ca autorităţile horthyste să comită atrocităţi inimaginabile pe teritoriul care a ajuns sub controlul lor. Sute de mii de persoane au fost exterminate pentru simplul fapt că erau de origine evreiască.
Furia horthystă a lovit din plin evreii din Transilvania. Horthy Miklos şi supuşii săi au elaborat un plan diabolic de exterminare fizică a evreilor, precum şi a românilor din Ardeal. Acel plan a fost elaborat cu mult timp înainte de 1940. Ca dovadă în acest sens e articolul apărut în ”Pesti Hirlap” în ziua de 25 august 1940: ”Dacă noi ungurii vom ocupa Ardealul, naţionalităţile neungureşti vor trebui să se acomodeze chiar din primele 24 de ore. Nu vom mai repeta slăbiciunile Ungariei de altădată, chiar dacă românii şi evreii vor trebui să dispară de pe acest teritoriu.” Politica față de evreii care au fost preluați de la statul român, în urma dictatului de la Viena, a urmărit în prima fază restrângerea prin lege a influenței evreilor în domeniul economic și social, după care au urmat măsuri de lichidare a problemei evreiești. În viziunea politicienilor maghiari revizioniști, evreimea de aici era considerată un adversar politic al statului ungar și al regimului instaurat după 1940. Prin urmare aceasta nu mai avea loc în Ungaria și cu atât mai puțin în teritoriul românesc ocupat. Împotriva populației evreiești din Transilvania primele măsuri au fost declanșate în toamna anului 1940 și au continuat cu intensitate în anii următori. Planurile de colonizare și expulzare a evreilor din Ungaria, în afara teritoriului ei, au fost anunțate din 1942, de către guvernul ungar Kallay Miklos și au fost readuse în atenția opiniei publice în anul următor. În 1944 s-a legalizat efectiv monstruoasa crimă împotriva unei colectivități umane și etnice printr-o serie de legi adoptate de guvernul Sztojay Done. Au fost adoptate într-un interval foarte scurt, 27 martie-28 august, nu mai puțin de 73 de acte normative menite să transpună în practică planul de expulzare a evreilor. Prin acestea s-a finalizat practic politica oficială cu caracter rasial a Ungariei din perioada interbelică și din cel de al doilea război mondial. Exterminarea evreilor din Ardeal s-a făcut în două etape: organizarea în prima fază de lagăre și ghetouri evreiești de concentrare, urmată de deportarea generală a evreilor.
Decizia finală de ghetoizare a orașelor din Ungaria s-a luat la 26 aprilie 1944. Cele două sectoare ale Jandarmeriei ungare din Transilvania de N-V, de la Cluj și Târgu-Mureș, au luat măsurile de identificare a evreilor în teritoriu, iar la 3 mai 1944 au emis ordinele de trimitere în ghetouri. În câteva zile, peste 160.000 de evrei au ajuns în aceste spații, pentru ca apoi să fie deportați spre lagărele de la Auschwitz. Îndrumați de șefii comunităților, aceștia nu s-au opus dispoziției. O parte au reușit să se refugieze în România, care a devenit o adevărată oază pentru mii de evrei hăituiţi şi mânaţi spre camerele de gazare şi crematoriile Auschwitz-ului. Au existat trei puncte de trecere organizată, inițiate de Consulatul României la Oradea , de comunitatea evreiască din Turda și de avocatul Aurel Socol din Cluj. Parcurgerea graniței româno-ungare se făcea cu ajutorul țăranilor localnici, români în majoritate. În 1944 au trecut în acest mod în România aproximativ 6.900 de evrei, din care 2/3 din Transilvania de Nord-Vest și o treime din Ungaria și alte state europene, cu scopul de a ajunge în Palestina.
Bilanțul pierderilor de vieți omenești din rândurile populației evreiești din nord vestul Transilvaniei, sub ocupația Ungariei, rămâne înscris ca unul dintre acele tragice evenimente din istoria ei. Amploarea tragediei nu-și are echivalent în niciunul dintre secolele precedente. Prin amploare, tributul se înscrie în marea tragedie a poporului evreu cât și în tragedia popoarelor ce au fost victime ale ocupației străine în perioada celui de al doilea război mondial. Rănile de atunci continuă să sângereze şi acum, în timp ce unele cercuri naţionalist – şovine maghiare fac eforturi disperate pentru a-i reabilita pe cei pe care au pus la cale ori au săvârşit atrocităţile de atunci.
C.P.
