Votul. Tot mai multe voci îndeamnă la vot. Sigur, urmează prezidențiale (alea semi, știți dumneavoastră), dar post pentru care se bate tot omul vârât în politichie, dar devenit, brusc, independent. De la boschetar la general, lipitor de afișe sau parlamentar, toți vor să adauge în CV-ul personal un popas la Cotroceni. Să reprezinte, cică, întreaga suflare alegătoare și nu numai.
Cine merge, așadar, la vot? Gest care înseamnă delegarea puterii unui întreg popor în mâinile unui singur om, care, sigur, nu face el chiar ce vrea, dar poate, nu? Să pocnească cu un cest, chiar dacă de catifea, tot felul de interese ale țării și neamului, ale Parlamentului și Ministerelor, ale celor de dinlăuntru și celor de dinafară…
Trebuie s-o spunem direct… pe ocolite: votul universal este cea mai mare realizare a țărilor civilizate, în care, teoretic, poporul poate să-și spună păsul. La anume intervale de timp. Doar că cei „sătui de…” îngâmfații care se cred mai ceva ca buricul pământului, nu merg la urne. Merg, însă, săracii și bogații.
Mai rău e că partea săracă cu… duhul are fix aceleași drepturi cu cel care a făcut carte (multă), are experiență (cu carul) și merge pe rațiunea: bunăstare, pace, dezvoltare, empatie cu semenii etc. Și bogații sunt împărţiți tot în cele două categorii: cu și fără… Dacă vorbim de discernământ, apoi musai trebuie să amintim de faptul că o bună cunoaștere a vieții politice și sociale ar trebui să primeze. Am întâlnit (mulți, foarte mulți oameni) care nu urmăresc știrile. Din principiu, vasăzică. Dar strigă la comentatorii experimentați, analiști cu vechi ștate, instituții (serioase) de sondare a pulsului vieții… Păi, neicusorule! Crezi că poți să face diferența între bine și rău, doar urmărind filme porno și jocuri pe calculator? A, știu că ai urât Daciada, dar vecinul ți-a zis că e bine să iubești Dacia; scuipi pe amintirea Cântării României, dar adori tot ce e în limbi niciodată cunoscute de tine! Și acum, zici că sunt nostalgic. Nicidecum. Dar mă scoate din minți rumânul-austriac care zbiară de colo să nu fim primiți în Schengen; sau rumânul-italian, care se ține suveranist rus și vrea sovhozul colhozului să ne mănânce; ca să nu vorbim de rumânul-spaniol, care nu mai vine nici să-și vadă progeniturile lăsate în țară, dar care votează pentru… contra. Așa, ca să fie!
Nu-i bun, așadar, nici votul limitativo-cenzitaro-eufemistic, nici cel universal, în care capetelor luminate (tot mai puține) să le fie dirajată soarta de tot felul de decrepiți, bețivi notorii, analfabeți funcționali și nu prea, inși care se miră, din ani-în-paști, când constată că, în loc de cărăruie pietruită, zburdăm pe autostrăzi, în loc de căruță circulăm cu avionul, mașini occidentale sau metroul, ș.a.m.d.
Nu contează, zic eu, cu cine votăm. Profilul ideal e o homeră. Iar perfecțiunea n-o găsim decât în cele mai abstracte concepte. Inaccesibile omului educat la păcănele, cârciumă, sanatoriile derogaților… Și mai ziceți dumneavoastră! Mai important e cine merge la întâlnirea cu viitorul. La urne ar trebui să fie oameni cu suficiente cunoștințe, cu minte ascuțită, cu obraz (considerați și de către alții ca… subțire) şi cu drag de ce am avut, avem și, sperăm, vom avea. Universalul, turmentat de tot felul de… chestii n-ar trebui să cuprindă dușmanul, tembelul, ignorantul. Altfel, lovitura cu pumnul o primim, cu toții sub centură. Direct.
Restul…
Articolul Cest mult sub-sub plex apare prima dată în ziarulfaclia.ro.