De câteva decenii specialiștii fac recomandări adresate populației, pentru respectarea alimentației sănătoase. Se numesc ghiduri sau pur și simplu recomandări. De regulă sunt elaborate de către societăți științifice naționale sau internaționale, adesea sub egida unor universități celebre, cum este Universitatea Harvard. În aceste demersuri se implică și Organizația Mondială a Sănătății (OMS). În mod tradițional, recomandările se refereau la conținutul alimentelor consumate în nutrienții cunoscuți, hidrații de carbon (glucidele), grăsimile (lipidele) și proteinele. Astfel, mulți ani s-a vorbit despre alimentația hipoglucidică („low carbohydrate”), alimentația hipolipidică/hiperlipidică (cu conținut redus/crescut de grăsimi) sau regimurile hiperproteice. Cercetările au demonstrat că acest mod de recomandare nu corespunde realității. Noi mâncăm mâncare, ca atare trebuie să ne referim la tipul de mâncare pe care îl recomandăm. În acest sens, se vorbește despre modele alimentare.
Un model alimentar cuprinde media tuturor alimentelor și băuturilor consumate în mod obișnuit de către o persoană. Se cunosc numeroase modele, majoritatea bazate pe tradiții, culturi, obiceiuri sau condițiile locale. Cercetările au demonstrat influența pe care o au asupra sănătății. Cel mai cunoscut este modelul alimentației mediteraneene, considerat ca având cele mai benefice influențe atât asupra sănătății omului cât și a planetei. Este consumată de către populațiile din zonele marii Mediterane. Cu deosebire cercetările asupra ei s-au referit la Spania, Grecia, Italia. Principalele caracteristici ale alimentației mediteraneene sunt:
*Este o alimentație omnivoră, adica mâncarea este pregătită din toate grupele alimentare, de origine vegetală și animală dar predomină primele.
*Se recomandă cereale integrale, legume, fructe care formează baza consumului.
* Laptele și produsele lactate se adaugă consumului zilnic.
*Peștele, fructele de mare, carnea de pui, curcan sau iepure de casă se vor consuma cu moderație. La fel și ouăle.
*Leguminoasele (mazăre, linte, fasole boabe, soia) se recomandă de câteva ori pe săptămână.
*Nucile, alunele și semințele sunt folosite ca gustări, de câteva ori pe săptămână.
*Principala sursă de grăsime este uleiul de măsline, consumat zilnic în cantități moderate.
*La una din mesele principale, tradițional se consumă mici cantități de vin.
*Tot tradiția spune că mâncarea să fie gătită acasă, folosindu-se cât mai multe mirodenii.
*În măsura în care este posibil, alimentele să fie proaspete, de sezon și produse local.
*Pentru hidratare se folosește apa neîndulcită.
Beneficiile consumului îndelungat al alimentație mediteraneene sunt demonstrate de numeroase cercetări, atât în medicina preventivă cât și în cea curativă. Se adaugă larga ei acceptare, explicată prin satisfacția gustativă, usurinței preparării și a costului acceptabil. Este considerată ca un exemplu de alimentație sustenabilă așa cum am scris în articolul anterior.
Un alt model este alimentația nordică, întâlnită la populațiile din țările scandinave și baltice. Este tot o alimentație bazată pe vegetale dar cu adaptare specifică referitoare la unele alimente, cum ar fi tipurile de pește, uleiul vegetal, carnea de vânat, fructele, vegetalele și mirodeniile. Multiple cercetări au demonstrate și în cazul ei beneficii clinice importante.
Trebuie să precizăm că beneficiile oferite de cele două modele alimentare sunt bazate pe dovezi științifice ca rezultat al unor îndelungate cercetări foarte riguros desfășurate.
Noi am adaptat pentru populația țării noastre cele două modele alimentare sub forma alimentației carpato-danubiene. care va fi prezentată în edițiile viitoare ale Făcliei.
Profesor emerit dr. Nicolae Hâncu
Universitatea Iuliu Hațieganu
Rețeaua privată de sănătate Regina Maria
