O familie obișnuită e luată prin surprindere de trupele speciale care descind pentru a-l aresta pe mezinul de 13 ani. Așa începe mini-serialul produs de Netflix, menit să atragă atenția asupra comunicării, pardon, lipsei comunicării între părinți și adolescenți. Operațiunea ia sfârșit, iar minorul e dus la Poliție, unde aflăm că este acuzat de uciderea unei colege de școală. Ancheta începe, dezvăluind diverse perspective din comunitate care ajută serialul să se desprindă de clișeele unei narațiuni convenționale și simpliste, tipice Netflix. Tocmai această diversitate de viziuni devine punctul-cheie al poveștii.
Fiecare personaj are un scop clar și o perspectivă care completează firul narativ al anchetei. La un moment dat, în timpul investigației, un detectiv remarcă faptul că, în ochii publicului, atenția se îndreaptă aproape exclusiv către agresor, în timp ce victima este adesea trecută cu vederea. Deși un episod îi e dedicat presupusului agresor, serialul explorează în mare parte victimele colaterale – prieteni, profesori și membri ai familiei acestuia, evidențiind modul în care evenimentele afectează viețile lor.
Pe tot parcursul serialului apar recurent diferențele între generații, între arhetipul tatălui care bea o bere la meciul UTA Arad și fiul care joacă „Countăr” și își cumpără petarde la presiunea anturajului. Lipsa intersecției celor două perspective este accentuată cât de mult posibil, singura punte fiind trauma generațională. De asemenea, serialul încearcă timid de câteva ori să pătrundă în „bărbatosferă” și să ne prezinte mentalitatea propovăduită de adepții fraților Tate, dar de fiecare dată subiectul este tranșat și se revine rapid la ideea principală, și anume legătura între adolescenți și părinți. Același lucru se întâmplă și cu tema cyberbullying-ului, care putea fi mult mai bine dezvoltată. Ne sunt prezentate doar câteva cadre pe această temă, în care vedem cât de subtilă poate ajunge hărțuirea online prin jargonul tinerilor. Adolescenții își creează propriul limbaj pentru a-și exprima atât admirația, cât și disprețul față de cineva. Pentru adulți toată treaba asta nu-i prea „skibidi”, adâncind și mai mult diferența generațională.
La capitolul estetic, serialul nu reușește să mă impresioneze. Deși beneficiază de o producție de amploare și un buget considerabil, aspectul vizual se simte destul de comun. Serialul debutează cu un filtru albastru foarte accentuat, care îmi aduce aminte de aplicația Retrica și toate filtrele specifice anului 2016. Se încearcă utilizarea unei palete de culori complementare, în care albastrul ar trebui să contrabalanseze portocaliul din vestimentația detectivului și a tatălui, creând un contrast vizual. Cu toate acestea, intensitatea excesivă a nuanței de albastru din primele scene este copleșitoare. Pare că intenția a fost aceea de a evoca o dimineață răcoroasă, însă alegerea unui filtru albastru atât de intens face ca acest efect să pară mai degrabă artificial și greu de digerat vizual. Odată cu avansul narațiunii, paletele de culori devin mai echilibrate. Când vorbim de structura serialului, episoadele sunt foarte distincte, aducând mai mult a patru scurtmetraje legate unul de altul. Această fragmentare afectează fluența narațiunii, dar beneficiul acestui act e mult mai amplu. Structura adaugă un real avantaj stilistic, oferind fiecărui episod posibilitatea de a explora povestea dintr-o perspectivă proprie și de a transmite emoții distincte. Episoadele pot fi vizionate și independent, dar împreună conferă o experiența holistică.
Este de apreciat că nu s-a mers pe o rețetă clasică, comercială, care să simplifice excesiv povestea sau să urmărească doar secvențele pline de acțiune, trăite exclusiv din perspectiva protagonistului. Nu pot să trec cu vederea că multe dintre subiectele secundare sunt parțial dezvoltate, iar povestea, per ansamblu, nu este una memorabilă. Este un serial de moment, la fel ca alte producții Netflix care ne inundă feed-urile de pe rețelele sociale timp de câteva săptămâni. Dar această popularitate este susținută de un marketing agresiv și dispare la fel de subit, odată ce platforma alege un nou favorit. Puțin probabil să revin la acest serial în viitor sau să mai vorbim despre el peste un an, dar subiectele abordate ar trebui să rămână în atenția societății.
Govor Horațiu
Articolul Adolescence apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
