De la premiera absolută a operetei lui Johann Strauss fiul, Liliacul, au trecut deja 150 de ani, luând data de 5 aprilie 1874 ca dată a primei reprezentații pe scena Theater an der Wien. Reprezentație primită cu entuziasm de vienezi, șampanie curată fiind sintagma reușitei.
Pe scena Operei Naționale clujene, Liliacul vede luminile rampei la 22 octombrie 1932, regizor Nicolae Bretan, dirijor Jean Bobescu, scenografia Walter Widmann, coregrafia Roman Moravsky, cor Hermann Klee. Au urmat, cum este și firesc, alte puneri în scenă, una dintre cele mai rezistente în timp dovedindu-se a fi cea semnată de trio-ul Rodica Popescu Moisa (regia artistică), Andrei Șchiopu (scenografia), Adrian Mureșan (coregrafia), cu peste 20 ani în urmă. Concluzia nu este greu de tras, putem afirma, luând ca date de referință premiera absolută/1874 și cea de la Cluj/1932, dar și de pe alte scene lirice, că Liliacul rămâne un succes durabil, pentru orice anotimp și orice vârstă. Păcat că este pusă în scenă doar la final de an. Înainte de 1989, Liliacul era programat și făcea săli pline și în alte luni, februarie, martie, octombrie…, având parte de patru sau cinci spectacole într-o singură stagiune. Am mai abordat acest subiect și cu alte prilejuri, că nu s-a materializat este un alt discurs.
Mă întorc la anul de grație 2024, decembrie 29 și 30, două reprezentații cu săli pline, distribuție ușor modificată, duminică 29 fiind în distribuție Diana Țugui (Rosalinda), Geani Brad (Dr. Falke), Oana Trâmbițaș (Adela), pentru luni 30 decembrie-spectacol văzut de subsemnatul-optându-se pentru Lorena Puican (Rosalinda), David Pogana (Dr. Falke), Lucia Bulucz (Adela). Distribuții fericit completate de Marius Vlad Budoiu (Gabriel von Eisenstein), Petre Burcă (Frank, directorul închisorii), Alexandru Costea (contratenor; Prințul Orlofsky; a 5-a prezență solistică numai în acest rol, pe scena ONR Cluj-Napoca!; în prezent bursier al Conservatorului Arrigo Boito din Parma, canto baroc), Florin Pop (Alfred), Sebastian Balaj (Dr. Blind, avocat), Alexandra Topan (Ida, sora Adelei), Bogdan Bob Rădulescu (Frosch, paznicul închisorii; de un comic irezistibil), Tudor Demeter (Ivan Pavlovici, majordom). Cât privește întreaga echipă, sunt de menționat și o fac cu plăcere, Vladimir Lungu (dirijor), Rodica Popescu Moisa (regia), Mihaela Sandu (preluare regie), Andrei Șchiopu (scenografie), Magdy Hawash (preluare scenografie), Anca Opriș Popdan (pregătire coregrafie), Corneliu Felecan (dirijor cor), Adrian Mureșan (coregrafia), Daniela Drăgușin (pregătire coregrafie). Este o plăcere să amintesc și prezența scenică a unui grup de elevi ai Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică ”Octavian Stroia”.
Prezențe ale căror semnături au asigurat succesul celor două seri și grație cărora Liliacul își menține prin muzică (arii, duete, terțete, valsuri), personaje, intrigi, suspans și improvizații, prospețimea și verva. Am în vedere spectacolul închegat, construit judicios în jurul acțiunii și personajelor (pitorești, excentrice, complexe la modul general), cursiv și coerent ideatic, cu grijă pentru semnificativ ca notă definitorie. Interpretările? Pot vorbi și scrie despre omogenitate, chiar dacă experiențele scenice diferă de la un solist la altul. Liliacul rămâne partitură solicitantă, care cere din start calități vocal-actoricești, în care relațiile culoare și sunet, individ și ansamblu, bine lucrate și evidențiate, devin atu-urile unor reprezentații de neuitat. Cum sunt și cele din 29 și 30 decembrie a. c.
În fosa orchestrei, Vladimir Lungu s-a dovedit a fi partenereul ideal pentru soliști, cor, balet, Orchestră nu în ultimul rând. Precis în intenții, Vladimir Lungu imprimă discursului muzical frazări cursive și clare, din care nu lipsesc elemente de virtuozitate, preocupare pentru nuanțe și contraste, vigoare expresivă. Cu larga și generoasa contribuție a Orchestrei, robustă pulsație a materialului sonor.Corul de remarcat pentru redarea eleganței și farmecului plin de distincție al muzicii lui Strauss fiul.
Se intră într-o binemeritată pauză. Cu ONR clujeană ne reîntâlnim în 10 ianuarie 2025, cu Bărbierul din Sevilla, spectacol de neratat. Până atunci însă, La mulți ani!
Demostene Șofron
Foto Nicu Cherciu
