Se stie deja ca statul pe scaun in avion pentru ore bune poate sa fie fatal uneori pentru ca apar cheaguri de sange periculoase in organism. Cheagurile de sange nu sunt altceva decat niste mase semisolide de celule din sange sau alte substante care se formeaza in vasele de sange. Ele ne protejeaza atunci cand e risc de hemoragie, mai ales cand avem o operatie sau cand ne-am ranit, am avut un accident.
Practic cheagurile de sange protejeaza vasele de sange delicate, extrem de sensibile. Oamenii de stiinta si-au propus de mult sa inteleaga de ce ursii nu au probleme legate de cheaguri cand hiberneaza si acum au gasit si raspunsul la aceasta problema.
Cheagurile de sange apar frecvent cand corpul uman nu face miscare timp de foarte mult timp, dar si cand exista niste afectiuni ce determina formarea de cheaguri de sange extrem de periculoase, care pot circula prin organism si pot ajunge la organele vitale. Circulatia sangelui in organism nu mai e una normala si de aici si toate problemele aparute.
Fiecare cheag de sange este format din trombocite si fibrina. Trombocitele sunt produsul maduvei osoase, fibrina este o proteina din sange. Consistenta cheagurilor e una lipicioasa, actionand ca un sigiliu pentru zonele afectate cand avem o operatie sau cand avem o rana deschisa. Culoarea rosie tipica cheagurilor de sange se datoreaza celulelor rosii care sunt „captive” in fibrina in timp ce ajung sa circule pe langa zona ranita, unde a avut loc operatia.
Cheagurile de sange pot sa apara oriunde in corpul uman, de regula in picioare, maini, pot fi in vene, artere, la plamani, la creier, la inima, cu urmari dezastruoase pentru sistemul circulator si pentru intregul organism.
Nu doar oamenii se confrunta cu astfel de probleme, ci si mamiferele, animalele salbatice. De exemplu ursii ar fi predispusi la formarea cheagurilor de sange mai ales ca au o perioada extrem de lunga de hibernare, cand nu fac nici miscare si tot dorm, se odihnesc cat e iarna de lunga.
Oamenii de stiinta au descoperit de multa vreme ca ursii nu au totusi cheaguri de sange desi sunt activi pentru o perioada foarte lunga de timp, dar nu stiau exact de ce se intampla asta.
Recent, la jumatatea lunii aprilie 2023, au descoperit si raspunsul la aceasta anomalie din lumea animalelor: se pare ca in organismul lor exista un nivel scazut din proteina care ajuta la formarea vaselor de sange. Trombocitele care nu mai au aceasta proteina in cantitati suficiente nu mai se „lipesc” unele de altele, de unde si lipsa cheagurilor atat de periculoase. Si la soareci, porci si chiar la anumiti oameni care duc o viata sedentara, dar care mai fac miscare pe termen lung s-a descoperit acelasi nivel scazut al proteinei.
Organismul ursilor si altor animale care obisnuiesc sa petreaca mult timp fara sa faca miscare s-a adaptat in timp si acum ii ajuta pe medici si pe oamenii de stiinta sa dezvolte medicamente care ar putea reproduce efectul aparut in mod natural in corpul lor.
HSP47 e o proteina care se gaseste in mod normal in celulele care compun tesutul conjunctiv, oase, cartilaje. Se gaseste si in trombocite, unde HSP47 se ataseaza de colagen, proteina care ajuta trombocitele sa se lipeasca bine una de alta. Asocierea de trombocite si formarea cheagurilor devine foarte periculoasa atunci cand blocheaza circulatia sangelui spre plamani. Medicamentele din viitor ar putea sa opreasca HSP47 sa interactioneze cu proteine sau cu celule ale sistemului imunitar si cheagurile nu vor mai fi prezente in organism.
Tromboza venoasa profunda este cea mai periculoasa urmare a cheagurilor de sange aparute in organism, in picioare in special. Ne trezim cu inflamatie locala pronuntata, cu circulatie slaba a sangelui si cu o multime de cheaguri de sange formate din senin.
Revenind la ursi, ei au un ritm cardiac scazut cat hiberneaza, nu se misca deloc in timpul hibernarii. Ciudat este ca nu mor din cauza unor afectiuni legate de cheagurile de sange din vene. La oameni s-a descoperit ca pacientii care au avut probleme majore cu, coloana vertebrala nu au mai multe cheaguri dezvoltate decat cei cu o mobilitate perfecta.
Trombocitele ursilor aflati in hibernare au fost comparate cu cele ale ursilor activi, in timpul verii, si s-a descoperit ca sansele sa se „uneasca” intre ele erau mai mici si chiar daca se uneau cheagurile se formau extrem de incet. S-a descoperit si ca nivelul proteinei care raspundea de formarea cheagurilor era cu 50% mai mic decat la ursii activi.
Ca sa confirme ca HSP47 e „de vina” pentru lipsa cheagurilor fatale de la ursii in hibernare s-au facut teste de laborator si pe soareci. Soriceii care nu aveau proteina respectiva aveau si ei mai putine cheaguri si inflamatia era redusa. Porcii care avusesera urmari si care statusera fara sa faca miscare 28 de zile aveau si ei un nivel al HSP47 mai mic in comparatie cu cel al porcilor activi. Oamenii care au fost rugati sa stea voluntar fara sa se miste zile la rand aveau si ei nivelul scazut cand se analiza HSP47.
E important sa intelegem si mai bine cum anume organismul uman poate sa mentina un echilibru perfect al nivelului HSP47 pentru a putea avea medicamente eficiente si un echilibru intre prevenirea cheagurilor si sangerarea prea mare. Urmatoarea intrebare la care se cauta raspuns este cea legata de mecanismul din spatele scaderii nivelului de HSP47 la oamenii care nu se misca aproape deloc, cum anume imobilitatea dicteaza creierului si organismului sa produca si mai putina HSP47…
