La inițiativa Preasfinției Sale Claudiu, Episcopul eparhial, în Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla pentru fiecare an bisericesc e stabilită o temă care să constituie punct de convergență în rugăciunea, reflecția și întreaga viață spirituală a credincioșilor.
Actualul an bisericesc, început în septembrie 2024 și care se va încheia în aceeași lună a anului 2025, a fost inaugurat de către Ierarh printr-o scrisoare pastorală, care prezintă atât tema aleasă, și anume: „Speranța, lumină pe cale pentru Familia lui Dumnezeu”, cât și aspecte ce conferă un caracter unic acestui an, deși ciclul liturgic rămâne același, oferind credincioșilor o perspectivă nouă asupra trăirii cu Dumnezeu și cu familia spirituală a Bisericii.
„Îmi doresc foarte mult ca toți împreună să reușim să trăim din plin această nouă etapă din viața Bisericii și din viața noastră, căutând să vedem și să înțelegem semnele timpurilor”, se adresează Ierarhul, prin această scrisoare, credincioșilor greco-catolici pe care-i păstorește, dar și „tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu”. Și, în acest an, care, „în întreaga Biserică Catolică va fi dedicat Speranței”, cheamă la descoperirea Speranței, ca far călăuzitor „pe căile întortocheate și de multe ori obscure ale lumii de astăzi”. Reamintește un motiv de speranță: „În acest An Pastoral, ne vom bucura de un mare dar pe care Maica Sfântă ni l-a făcut: acela de a sărbători, începând cu 1 ianuarie 2025, un An Național dedicat Fericitului Cardinal Iuliu Hossu. Cu ajutorul Domnului va fi un an al unității, fiindcă sub astfel de auspicii și semne a început și s-a împlinit acest proiect.”
Preasfinția Sa Claudiu explică: „Există o legătură foarte frumoasă între tema Speranței și anul dedicat Fericitului Ierarh. În Pastorala de Paști din anul 1943, Cardinalul Iuliu Hossu scria: «Amintiți-vă ce ați primit mai de preț de la părinții voștri […] credința în Dumnezeu și speranța în El. Lumina primită ca scumpă moștenire de la părinții voștri treceți-o, cu sfințenie, copiilor voștri».
Legătura este dată și de numele documentului prin care Papa Francisc anunță Jubileul din anul 2025: Spes non confundit, adică «speranța nu rușinează» sau «nu dezamăgește». Titlul documentului este inspirat de o expresie din capitolul 5 al Scrisorii Sfântului Apostol Pavel către Romani. În acest text, Pavel vorbește despre pacea pe care noi, creștinii, trebuie să o avem, deoarece știm că am fost mântuiți prin sângele Fiului lui Dumnezeu. Apostolul neamurilor merge și mai departe, spunând că trebuie să ne păstrăm pacea și speranța în această mărire viitoare, indiferent de încercările și suferințele pe care le putem avea. Ba mai mult, creează un fel de ecuație spirituală, din care rezultă că suferința nu numai că nu sufocă speranța, ci dimpotrivă o alimentează și o susține: „«și nu numai atât, ci ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare, și răbdarea încercare și încercarea speranță». Iată, așadar, formula paulină: suferință – răbdare – încercare – nădejde. Trebuie să recunoaștem că această formulă, pentru omul de azi, poate să pară puțin ciudată și greu de înțeles. Lumea concretă în care trăim, atât de agitată, plină de încercări și de crize, dar și atât de atașată de dimensiunea materială a vieții, tinde să sufoce această putere lăuntrică a sufletului uman și să deschidă ușa deznădejdii. Victor Frankl, care trecuse prin dramatica experiență a lagărelor de exterminare, a constatat că de fapt omul nu este distrus de suferință, ci de suferința lipsită de sens. Această situație ne arată cât de actuală este Evanghelia și câtă nevoie avem de Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care ne oferă sensul vieții și dăruiește aripi speranței noastre, deschizându-i orizonturi care ating veșnicia.
În această privință,” continuă Preasfinția Sa Claudiu, „Fericitul Iuliu Hossu rămâne pentru noi un model de speranță și ne ajută să gândim în logica spirituală a Evangheliei. Suferința în închisoarea de la Sighet și în domiciliul forțat de la Căldărușani l-a făcut îndelung răbdător nu doar cu chinurile în sine, ci și cu cei care îi provocau direct sau indirect acele dureri. Răbdând pe urmele Mântuitorului patimile, fiecare clipă se transforma într-o încercare depășită cu succes, într-o victorie asupra răului prin darul Spiritului Sfânt revărsat în inima sa, iar fiecare astfel de victorie aducea mai aproape speranța biruinței finale de la capătul acestei vieți trecătoare. Pentru Iuliu Hossu, suferința și speranța s-au împletit într-un drum de sfințenie și de mărturisire eroică a credinței.
Prin urmare și noi suntem chemați să vedem în propriile suferințe nu doar o inevitabilă povară de purtat, ci și un prilej de a ne întări speranța în Dumnezeu și de a experimenta puterea vindecătoare a harului divin. În pofida dificultăților, să ne păstrăm cu răbdare liniștea sufletească și să rămânem fermi în credință, știind că Dumnezeu nu își abandonează niciodată copiii și că Sfânta Fecioară Maria, Mama lui Isus și a Bisericii, ne mijlocește harul dumnezeiesc. Prin rugăciune, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și comuniunea cu ceilalți membri ai Bisericii, suferința poate fi transformată într-un izvor de speranță și de reînnoire spirituală”.
V.S.