Lansat in cinematografe din 8 aprilie 2022 in Marea Britanie si 15 aprilie in SUA, „Animale fantastice: Secretele lui Dumbledore” se vrea a fi urmarea filmului din 2018, „Animale Fantastice: Crimele lui Grindelwald”, a treia parte din seria Animale Fantastice. Cu o regie nu atat de inspirata gandita de David Yates si un scenariu bun de J. K. Rowling și Steve Kloves, filmul nu impresioneaza deloc si induce confuzie in mintea spectatorilor dornici sa afle mai multe detalii din viata celebrului vrajitor Dumbledore.
Actiunea din „Animale fantastice: Secretele lui Dumbledore” este pozitionata la cativa ani dupa al treilea film din serie. Albus Dumbledore il insarcineaza pe Newt Scamander si pe aliatii sai sa lupte, alaturi de el, impotriva armatei pusa la cale de un alt vrajitor, Gellert Grindelwald. De aici si pana la finalul filmului firele narative se intrepatrund, ba intelegi partial ce se intampla, ba nu intelegi deloc de unde apar relatiile dintre personaje si care e istoricul lor.
Cu o echipa de actori buni, printre care Eddie Redmayne, Jude Law, Ezra Miller, dar si Callum Turner, Jessica Williams, Katherine Waterston sau Dan Fogler, filmul nu te impresioneaza neaparat prin firul narativ tesut destul de ciudat, ci prin efectele speciale. Da, trebuie sa recunoastem, efectele speciale sunt deosebite, sunt interesante, sunt demne de un film care se apropie putin de universul Harry Potter.
O replica din film spune totul despre modul in care se va desfasura actiunea: „cel mai bun plan este sa nu ai niciun plan”… Replica descrie perfect strategia din spatele filmului: se ia o carte tangential legata de Harry Potter, se imparte in cinci filme sau poate doar trei, iar restul detaliilor se vor stabili mai tarziu.
Sunt parca prea multe personaje aruncate intr-un film si prea multe fire narative secundare. Ai pana si doua MacGuffini magici si incepi sa simti pe masura ce minutele din film se scurg ca se incearca cu disperare sa se revina la ce a fost primul film din seria „Animale Fantastice”. Filmul din 2012 e mai bun decat cel din 2018, ai si cateva momente in care razi, momente de suspans sunt si ele acolo, dar nu prea multe, ai si momente uau! in care efectele speciale te lasa cu gura cascata. Dar cam atat, nimic special, nimic iesit din comun.
Si daca te intrebi din ce unghi ar trebui sa privesti noul film al seriesi Animale Fantastice, ce fel de film este pana la urma, iata si raspunsul. Este pentru inceput o drama politica despre fascismul ajuns pana si in lumea vrajitorilor, un film despre creaturi magice, un film care se apropie in anumite puncte de tot ce a reprezentat Harry Potter, un film despre jaful in inchisoare si peste toate ai si ceva urme de film romantic. Daca renunti la cateva fire epice si lasi doar esentialul ai un film bun, le aduni pe toate ca intr-o tocana si vei avea un public ce va renunta imediat la film.
Cine e vinovatul pentru acest haos epic? Daca te raportezi la firul narativ al filmului e de vina Dumbledore care nu le spune celorlalte personaje planul sau real. Asa ca prima jumatate a filmului include scene care par sa fie random si fara nicio legatura. E adevarat ca pana la final mai avem cateva piese din puzzle care se aliniaza corect si ni se dezvaluie imaginea completa a actiunii. Dar e timp pierdut pe care spectatorii nu prea il vor arunca pe fereastra de dragul titlului filmului…
Ca totul sa fie si mai ciudat, mare parte din actiune ajunge sa se concentreze pe Grindelwald si pe incercarile sale de a-l ucide pe Dumbledore. Si mai e ceva: nu prea vedem animale fantastice atat de multe si nu avem scene foarte multe cu ele. Creatura mistica Qilin de abia apare in film in ceva cadre, asa ca titlul pare sa fie pus doar de forma. Regizorul pare sa fie mai interesat de mutarile politice din lumea vrajitorilor decat de animalele magice
Mikkelsen, desi e nou in franciza, reuseste sa impresioneze in Secretele lui Dumbledore. Grindelwald, personajul sau, e bine construit si este perfect si pentru scenele mai dure din film, si pentru cele in care umorul e foarte bine dozat. Se remarca si Fogler, care e sufletul scenelor in care apare, Jessica Williams al carei personaj Eulalie Hicks este excelent conturat si el.
Desi este cam secretos in film, Law resuseste sa combine vulnerabilitatea si autoritatea intr-un mod care e pe placul lui Richard Harris si Michael Gambon.
Umbra seriei Harry Potter se intrevede in fiecare minut al filmului din 2022. Desi avem actiune in Berlin si chiar in Bhutan, personajele se mai opresc la Hogwarts si Hogsmeade pentru o nostalgie dupa care fanii Harry Potter tanjeau. Vedem pana si niste cadre scurte cu terenul de joaca pentru Quidditch, Sala Mare unde se adunau toti copiii care isi doreau sa devina vrajitori odinioara.
Pana la urma, Secretele lui Dumbledore are o mare problema: incearca sa il uneasca pe Dumbledore cu Harry Potter. Nu te poti bucura de elemente noi din film si din poveste pentru ca regizorul iti aminteste mereu de trecut. Plus ca apare o contradictie legata de Dumbledore, din seria Harry Potter stii deja ca Dumbledore l-a invins intr-un final pe Grindelwald. Daca tot voiai sa vezi toata lumea vrajitorilor pusa impotriva lui Grindelwald te puteai uita fara probleme la toata seria Harry Potter.
