|
 De peste un deceniu trăiesc într-o cămăruţă ce măsoară doar 16 metri pătraţi. Sunt trei suflete chinuite care însă nu şi-au pierdut niciodată speranţă şi care au încercat permanent să schimbe această situaţie, Au bătut la multe uşi, însă nimeni nu a vrut sa-i ajute din cauza veniturilor mici pe care le au. Habitat pentru Umanitate Cluj ajută în această vară o nouă familie să-şi schimbe condiţiile de trai şi să înceapă o nouă viaţă.
13 ani au locuit în umezeală şi igrasie Soţii Kis (Ferencz şi Maria) sunt căsătoriţi de 16 ani. La început au stat pe la rude, până când autorităţile locale le-au oferit această cămăruţă să locuiască. „Când am intrat aici ne-am pus mâinile în cap. Nu avea absolut nimic, dar am început să ne aranjăm încet-încet, să ne punem apă, gaz, lumină”, povesteşte Maria. Camera, aşa mică cum era, deservea tinerii soţi. Odată cu venirea Andreei pe lume, a devenit însă neîncăpătoare şi sufocantă..Andreea, fiica soţilor Kis, are acum 12 ani şi studiază la Liceul „George Bariţiu”. În acel spaţiu mic şi întunecat, soţii Kis au fost nevoiţi să-şi crească fetiţa. Camera este în acelaşi timp dormitor, living, bucătărie şi baie. Toaleta este amplasată afară, în spatele casei, iar curtea nu era luminată.
Construită din cărămizi direct pe pământ, fără fundaţie, camera în care locuiau are pereţii foarte joşi, iar umezeala a pătruns peste tot. Din această cauză Ferencz şi Andreea suferă foarte des de boli precum bronşita. E întuneric, frig, şi miroase a mcegai. Peste podea, familia a pus mai multe covoare, pentru ca frigul şi umezeala să nu intre. Cu toate acestea, lipsa fundaţiei şi a izolării corespunzătoare s-a resimţit în tot acest timp. Timp de peste un deceniu, familia a trăit în aceste condiţii greu de imaginat şi cu speranţa în suflet că fetiţa lor va benefcia odată de o locuinţă decentă.
Eforturi în zadar Soţii povestesc cu lacrimi în ochi cum au încercat în toată această perioadă absolut toate modalităţile de a se muta într-un spaţiu mai mare. Deşi au făcut cerere la Primărie, deşi au cerut împrumuturi la bănci, toţi aceşti ani s-au soldat cu eşecuri. Ferencz Kis lucrează la Aeroportul Internaţional Cluj, iar soţia sa este bucătăreasă la Clinica Medicală III din Cluj. Salariile fiind destul de mici, iar cheltuielile cu reparaţiile la casă şi cu educarea fetiţei destul de costisitoare, soţilor nu le-a mai rămas nici o alternativă. Ferencz povesteşte eforturile făcute de-a lungul timpului pentru a schimva ceva.
„De multe ori am vrut să extidem cămăruţa asta, să luăm un îprumut şi să facem şi noi o bucătărie şi o baie, să avem ca oamenii.. ne spălăm în aceeaşi cameră în care mâncăm şi dormim. Dar condiţiile băncilor nu ne-au permis să facem un împrumut şi să ăncepem lucrarea”, spune domnul Kis. Ultima încercare de acest tip a fost când familia a cumpărat, din puţinul lor, cărămizi rezultate de la demolarea unei clădiri din cadrul aerorportului. Cu aceste materiale, Kis a vrut să înceapă o lucrare, dar fundaţia era prea costisitoare şi a renunţat în final.
Planuri pentru noua locuinţă Singura lor speranţă, în acest context, a rămas Habitat pentru Umanitate Cluj, organizaţie despre care au aflat în anul 2000. Când au aflat că au fost selectaţi şi voluntarii îi vor ajuta să-şi ridice o locuinţă, faţa li s-a luminat.
Trackback(0)
 |
TrackBack URI for this entry
Subscribe to this comment's feed